Pe suprafeţele cu energie scăzută, cum ar fi materialele plastice, este greu de lipit – picăturile de cerneală se vor prelinge de pe suprafaţă.

Ce este Tensiunea Superficială?

Cum puteţi vedea viitorul într-o sferă de cerneală?

Tensiunea superficială determină cât de ferm se lipeşte o bandă adezivă pe suprafaţă. O arată „testarea cu cerneală”.



Forța de Tensiune Superficială

De ce aceeaşi bandă adezivă nu se lipeşte la fel de puternic pe suprafeţe diferite? Totul este o chestiune de energie a suprafeţei şi de tensiune superficială! Testarea cu cerneală şi informaţiile necesare vă vor ajuta să vă daţi seama cât de bine se vor lipi adezivul şi lipiciul pe o suprafaţă.

Suprafeţe: Tensiune superficială şi energie

Tensiunea superficială a moleculelor apei
Tensiunea superficială a moleculelor apei

Tensiunea superficială şi energia suprafeţei sunt două lucruri diferite. Vă puteţi imagina foarte uşor acest lucru: În interiorul unui lichid, moleculele se mişcă în toate direcţiile, forţele intermoleculare neutralizându-se integral între ele. Acest lucru este diferit la nivelul suprafeţei: aici, forţele intermoleculare acţionează de deasupra; moleculele trebuie să se mişte spre interior, în lichid.

Formează o „peliculă” în exterior, care este menţinută unită la nivelul stratului de aer prin tensiunea superficială. Tensiunea superficială este motivul pentru care lichidele vor să îşi menţină suprafeţele cât mai mici posibil. De aceea, picăturile de cerneală pot să ia forma perfectă de sferă. Spre deosebire, energia suprafeţei este cantitatea de energie necesară pentru a rupe legăturile, pentru a rezulta o nouă suprafaţă. Cei doi termeni sunt deseori utilizaţi ca sinonime pentru lichide.

Citiţi mai multe

Energie înaltă, lipire solidă

Pe suprafeţele cu energie redusă, lichidele stau sub formă de sfere. Pe suprafeţele cu energie înaltă, lichidele se preling uniform, ceea ce înseamnă că: acesta este un loc bun pentru a aşeza o bandă adezivă.
Pe suprafeţele cu energie redusă, lichidele stau sub formă de sfere. Pe suprafeţele cu energie înaltă, lichidele se preling uniform, ceea ce înseamnă că: acesta este un loc bun pentru a aşeza o bandă adezivă.

Energia suprafeţei unui materiale decide cât de bine se poate lipi banda adezivă pe acesta. Următoarele se aplică ca şi chestiuni de principiu: Cu cât este mai mare energia suprafeţei unui material, cu atât mai bine se va lipi de acesta o bandă adezivă sau un adeziv. Acest lucru se întâmplă deoarece energia înaltă a suprafeţei asigură faptul că adezivul poate forma rapid o nouă suprafaţă şi se va desfăşura extins pe suprafaţă. Un „truc” simplu pentru măsurarea energiei suprafeţei este testarea cu cerneală. Acesta este pe cât de simplu, pe atât de concludent: Pe suprafeţele cu tensiune înaltă a suprafeţei, cerneala se scurge uniform; ca urmare, adezivul se va lipi de acestea foarte uşor. În cazul suprafeţelor cu energie redusă a suprafeţei, picăturile de cerneală vor rămâne sub formă de sfere şi se vor prelinge. Nici adezivul nu se lipeşte de aceste suprafeţe.

Un punct culminant într-o sferă de cerneală

Iată cum puteţi vedea viitorul într-o sferă de cerneală: Măsurarea tensiunii superficiale este utilă dacă nu sunteţi absolut siguri în privinţa proprietăţilor suprafeţei care trebuie lipite. Testarea cu cerneală a tensiunii superficiale este un instrument de încredere în astfel de situaţii, deoarece această testare poate fi efectuată rapid şi facil. Cel mai bun lucru este că: puteţi măsura şi acasă tensiunea superficială, fără nicio dificultate. Trebuie doar să turnaţi picături de cerneală pe o suprafaţă şi să observaţi cum se formează sau se dizolvă picăturile. Aceasta deoarece şi adezivul se va comporta în mod similar: se va scurge extins pe suprafaţă sau nu.

Unde se aderă cel mai bine?

Pe suprafeţele cu energie scăzută, cum ar fi materialele plastice, este greu de lipit – picăturile de cerneală se vor prelinge de pe suprafaţă. Acelaşi lucru este valabil şi pentru adeziv. De exemplu, suprafeţele cu energie scăzută, cum sunt materialele sintetice, sunt o provocare specială. Dacă alegeţi o bandă adezivă mai puţin adecvată, se va exfolia mai uşor. Suprafeţe dificile cu proprietăţi scăzute de adezivitate sunt considerate a fi polietilena (PE), polistirenul (PS), politetrafluoretilena (PTFE), polipropilena (PP), siliconul şi straturile de acoperire în câmp electrostatic.

Spre deosebire, există materiale cu suprafeţe cu tensiune înaltă. Adezivul se lipeşte foarte bine de acestea. Adezivul se răspândeşte extins şi uniform pe suprafaţă. Suprafeţele cu energie înaltă includ oţelul, aluminiul, policlorura de vinil (PVC) şi policarbonatul (PC). Adezivul se lipeşte foarte bine şi sigur de acestea.

Însă există şi soluţii pentru toţi cei care doresc să ataşeze adeziv pe suprafeţe cu tensiune superficială redusă. Rezultatul măsurătorii nu este critic pentru lipitura adezivă care va rezulta. Tensiunea superficială poate fi modificată foarte facil cu ajutorul amorsei. Aceasta măreşte în mod chimic energia suprafeţei şi asigură faptul că adezivul va fi capabil să lipească bine. Suplimentar: prin curăţarea şi degresarea unei suprafeţe se produc deseori miracole. Şi aici se modifică energia suprafeţei.

Citiţi mai multe

Nu este pe peste tot? Excelent!

Ca bază, testarea cu cerneală a tensiunii superficiale vă spune un lucru înainte de toate: Dacă adezivul nu ține să se transforme cât de curând posibil în sfere micuţe, de dimensiuni microscopice, dacă se dispersează bine şi dacă nu este „peste tot” pe lângă banda adezivă, atunci v-aţi găsit partenerul perfect pentru suprafaţa care urmează să fie lipită.


Toate articolele pe acest subiect