Amestecul şi structura chimică determină proprietăţile şi domeniile de utilizare ale unui adeziv.

Ce au în comun spaghetele şi adezivul?

Adezivi: Modul în care amestecul şi structura chimică determină proprietăţile şi domeniile de utilizare.



Pentru a explica modul în care este făcut un adeziv trebuie să recapitulăm două dintre materiile dumneavoastră şcolare favorite: fizica şi chimia. Însă nu vă îngrijoraţi: În final, veţi fi foarte bine informaţi despre adezivi şi despre amestecurile acestora. Şi pe deasupra, veţi fi recompensaţi cu o farfurie de spaghete.

Lecţia 1: Fizică

Echilibrul între aderenţă, coeziune, adeziune determină domeniul de aplicare
Echilibrul între aderenţă, coeziune, adeziune determină domeniul de aplicare

Din punct de vedere fizic, asupra proprietăţilor unui adeziv au impact trei forţe. În afară de aşa numita aderenţă a adezivului (lipiciozitate), există adezivitatea („lipirea pe suprafaţă”) şi coeziune („lipirea internă” a adezivului). Aceste forţe asigură faptul că două obiecte pot fi conectate ferm unul de celălalt – şi determină cât de rapid, solid şi de cât timp au nevoie obiectele pentru a adera unul la celălalt. Atunci când vine vorba despre compoziţia unui adeziv, ultima dintre forţe este cea mai interesantă dintre toate: coeziunea. Aceasta, datorită faptului că implică cât de ferm şi stabil se lipeşte un adeziv de el însuşi. Şi aceasta conduce direct către cea de a doua materie favorită a noastră.

Lecţia 2: Chimia

Ingredientele adezivilor din cauciuc natural: cauciuc, răşini, agent de umplere.
Ingredientele adezivilor din cauciuc natural: cauciuc, răşini, agent de umplere.

Care este compoziţia chimică a adezivilor şi a benzilor adezive? Forţele de coeziune ale unui adeziv se bazează pe interacţiunile moleculare dintre aşa numiţii polimeri. Polimerii sunt molecule mari (macromolecule) care sunt compuse din numeroase molecule mai mici (monomeri). „Poli” înseamnă „multiplu”, iar „mono” înseamnă „singur”. Acestea sunt componentele unui adeziv.

În schimb, polimerii formează catene lungi, mobile, de molecule. După o anumită lungime, acestea se încâlcesc unele cu altele şi produc coeziunea internă a adezivului. Acum a venit momentul recompensei promise: Dacă vă uitaţi sub microscop la aceste catene de molecule încâlcite unele cu altele – adezivul arată ca o grămadă mare de spaghete.

Între momentele de lipire, aceste catene lungi de molecule sunt în mişcare. Acest lucru îi permite adezivului să curgă bine pe suprafaţă şi să se lipească acolo. În acelaşi timp, este posibilă crearea altor lipiri solide între catene prin procese chimice. Noi numim acest lucru „reacţie” sau „polimerizare.“ Prin aceasta, proprietăţile adezivului pot fi ajustate şi controlate precis. Aşa stă treaba cu adezivul – un amestec care merită să fie cercetat mai îndeaproape.

Citiţi mai multe
Structura chimică a adezivului cu cauciuc sintetic prezintă o matrice de cauciuc (gri) care asigură adezivitate şi elasticitate. Catenele polimerice lungi sunt încâlcite unele cu altele ca spaghetele de pe o farfurie. Zonele cu polistiren (albastru) asigură coeziune suplimentară şi rezistenţă la rupere.

Structura chimică a adezivului cu cauciuc sintetic prezintă o matrice de cauciuc (gri) care asigură adezivitate şi elasticitate. Catenele polimerice lungi sunt încâlcite unele cu altele ca spaghetele de pe o farfurie. Zonele cu polistiren (albastru) asigură coeziune suplimentară şi rezistenţă la rupere.



Informaţii conexe